Fiul Luanei

Ce-am făcut, tocmai eu?! În mine avea colonelul cea mare încredere! Doamne, unde mi-a fost capul? Turbat de mânie, dar şi cu durere în suflet, îşi pregăti arma şi se hotărî să plece atunci pe urmele făptaşilor. Crezând că s­ar putea ascunde undeva în pădure, se afundă cât ai clipi printre arborii deşi, însă nu pe cărare, ci de­a dreptul pe unde nimerise. Păşea în linişte şi cu atenţie sporită, doar­doar va depista pe cineva ascuns acolo. Din nou, figuri ciudate i se arătau în cale, de data aceasta scoţând zgomote stranii. Oare aceste fantome ciudate să-mi fi omorât cama- razii?, gândi el. Sau să fi fost acele creaturi de care-mi vorbea colonelul?… La marginea unui dâmb de pământ zări, în bătaia luminii de lanternă, două siluete ciudate în formă de broaşte ţestoase de mai mari dimensiuni cu ochii lu­ minoşi, fosforescenţi. Se apropie oarecum temător. Scoase baioneta din teacă şi se pregăti să se apere, însă acolo descoperi doar două forme ciudate de viaţă. Se aplecă asupra uneia dintre ele, precaut şi gata să­i aplice o lovitură în caz de atac. Însă creatura inofensivă nici gură parcă nu avea. O apăsă cu mânerul baionetei: părea moale şi pufoasă ca un burete. În acel moment, ochii făpturii deveniră albaştri, de forma unor diamante prelucrate, cu teşituri perfecte, însă vietatea rămase în continuare inofensivă. Gabriel nu se lăsă atras de acei ochi ca două nestemate, cine ştie ce primejdie îl pândea din spatele lor? Dar, între timp, îi atrase atenţia o lumină puternică venită dintr­un loc nu departe de el. Părea că se deschide un luminiş. Şi se grăbi să ajungă acolo. Când se află foarte aproape de acel loc, se opri. Nu voia să fie luat prin surprindere. Precaut, privi cu maximă atenţie în acel luminiş şi cu stupoare descoperi un platou, un teren perfect plat, pe care se afla un fel de aeronavă de provenienţă necunoscută, exact aşa cum i se descrisese de către ofiţerii superiori. Cel mai probabil, chiar atunci aterizase în acel spaţiu. Dintr­o dată, din desişul care înconjura platoul, îşi făcură apariţia două creaturi ciudate, care arătau exact aşa cum i le descrisese co­ lonelul. Între timp, o trapă luminoasă se deschise de­ desubtul aeronavei de unde îşi făcură apariţia alte două creaturi, diferite de cele aflate la sol. Acestea din urmă aveau o formă umanoidă, cu un cap mare, ţuguiat, în care clipeau arar doi ochi mari, negri. Nemaiputându­şi stăpâni mânia, convins fiind că acele creaturi îi omorâse camarazii, Gabriel ţinti şi, apăsând trăgaciul, năpusti o rafală de gloanţe asupra creaturilor venite din desişul pădurii. Vizibil panicaţi, dar fără să răspundă atacului desfăşurat asupra lor, umanoizii dispărură înapoi în nava pusă rapid în miş­ care. Atunci, sergentul trase şi asupra maşinăriei, însă aceasta părea indestructibilă şi se înălţă în văzduh, dispărând brusc în negura cerului. Însă celelalte două creaturi panicate o luară la fugă fără să riposteze. Însă fuseseră rănite grav, lăsând în urma lor o dâră roşiatică­ fosforescentă pe suprafaţa solului.